Maramureşeni.ro

Invitat: Florin Cerbanic, medic rezident
Realizat în septembrie 2007 de: Codruţa Filip

Pentru început, spune-mi ce faci în Elveţia ? De cât timp eşti plecat?
Sunt aici de exact 2 luni şi 3 zile… încerc să-mi reiau rezidenţiatul, în România am terminat faculatate de Medicină Generală „Carol Davila” din Bucureşti ca apoi să fiu medic rezident pe chirurgie generală la Institutului Clinic Fundeni în cadrul Centrului de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic condus de domnul Prof. IRINEL POPESCU.

De pe ce meleaguri ai plecat?
Sunt originar din satul Slatina, Maramureşul de peste Tisa, Transcarpatia, Ucraina subcarpatică (cum doriţi să-i ziceţi).

Cum suntem priviţi acolo în Elveţia, noi românii?
Românii? Da, bună întrebare… de multe ori am fost şi sunt întrebat… mă gândesc uneori că nu aş putea răspunde la această întrebare pentru că sunt cetaţean ucrainean, dar dat fiind faptul că sunt de origine română am să răspund. În general se cam ascund de propria lor identitate… nu am înţeles niciodată asta… involuntar mă gândesc la românii din afara graniţelor ţării şi aici nu mă refer la cei din diapsora (SUA, Canada, Spania, Italia etc.) ci la cei din jurul României, oare lor le este ruşine de ceea ce sunt? Vă spun cu siguranţă NU.

Vrei să te întorci acasă? În ce condiţii? Ce intenţionezi să faci acasă, dacă te întorci?
Dacă vreau să mă întorc? Cu siguranţă DA, dar încă nu m-am gândit când şi în condiţii… nu am nevoie de cine ştie ce condiţii…

Care sunt problemele românilor din Slatina?
Cu care sa încep? În primul rând libera trecere peste Tisa, după câte am aflat s-a închis „podul istoric”, cât tam-tam s-a făcut pe baza acelui punct de trecere între Slatina şi Sighet…. Nu numai aşa, dar au mai venit şi primii oameni din stat şi aici mă refer la preşedintele României Traian Băsescu şi Victor Iuşcenco preşedintele Ucrainei… ca după 6 luni de funcţionare s-a închis… de râsul curcilor… Pe această cale vreau să le aduc aminte celor care sunt răspunzători de acea „punte” şi de buna funcţiune a sa, că nu toţi maramureşenii, românii sau ucrainenii, cum vreţi să le ziceţi, sunt „bişniţari”, nu toţi fac trafic cu ţigări, cafea şi nu mai ştiu eu ce, mulţi dintre ei sunt elevi, studenţi, doctoranzi care studieaza în România şi care sunt iarăşi nevoiţi să ocoleasca 50 de km (Taras-Campul Lung pe Tisa). Numai studenţii ştiu cât e de greu să ducă jumătate de purcel în geantă ca să aibă ce mânca pe parcursul anului de învăţământ… Sper ca acea punte să nu rămână un monumet istoric.

De ce ai plecat?
Ca să-mi fac un rost… să pot să practic medicina într-un sistem demn pentru medici.

Simţi că eşti perfect integrat în societatea elveţiană?
Niciodată nu o să fiu perfect integrat. De ce? Pentru că nu vreau… Dacă o să fiu perfect integrat nu o să am doru de casă. Părerea mea…

Care este cea mai mare problemă, nemulţumire pe care o ai legată de Elveţia?
“Răceala, multiplele măşti” ale oamenilor…

Ce anume îţi lipseşte cel mai mult de acasă?
Tot. Familie, prieteni, uliţele din sat, horile, cetera+zongora+doba, coasa… OAMENII…

Ce soluţii prevezi pentru păstrarea diversităţii culturale maramureşene în faţa procesului de globalizare şi modernizare?
În primul rând promovarea adevaratei tradiţii maramureşene prin orice mijloc, organizare de spectacole, festivaluri, implicarea ONG-urilor şi nu în ultimul rând să avem inteligenţa să ştim să transmitem generaţiei următoare obiceiurile aşa cum le-am primit noi de la părinţii, respectiv moşii şi strămoşii noştri.